Rătăcitiri

4 cărți bestseller din ultimii ani

Deschid mereu cu un amestec de curiozitate și teamă – cărțile foarte populare sau foarte recomandate. În cazul cărților-bestseller, pentru mine, faima crește în mod copleșitor așteptările și, probabil, și dezamăgirea, atunci când constat că o lectură nu a fost chiar pe gustul meu.

Încerc totuși să nu le ocolesc și să nu las popularitatea să le facă un deserviciu (știu mulți oameni care se feresc să citească Elena Ferrante din acest motiv și, după mine, e mare păcat).

Așa că am adunat aici o serie de 4 bestsellers care mi-au trecut prin mâini în ultimele luni și pentru care am decis să fac un articol special, cu impresii – ca de obicei – subiective despre titlurile deja cunoscute care se aliniază mai jos.

No significant spoilers. 😊

„Trei femei”, Lisa Taddeo

Lisa Taddeo
Foto: J. Waite pentru GQ

Am aflat de cartea asta mai întâi via Decât o Revistă, în ale căror recomandări de lectură mă încred în general. Autoarea a fost de altfel invitată și la conferința „The Power of Storytelling”, în singurul an în care eu n-am reușit să mai ajung la fața locului.

„Trei femei” (editura Litera, traducere de Carmen-Iulia Bourceanu) se autointitulează o carte despre dorință, o explorare a feminității făcută de Lisa Taddeo, la bază jurnalist, o lectură de non-ficțiune, documentată pe baza vieții unor femei reale, de origine americană.

Lina pare prinsă într-o căsnicie nefericită și intră într-un relație de adulter cu unul dintre bărbații din adolescența ei. Maggie ajunge într-o relație interzisă cu unul dintre profesorii ei, un bărbat căsătorit și cu copii. Sloane se găsește frecvent în triunghiuri amoroase, împinsă chiar de soțul ei, care vrea să o vadă împreună cu alți bărbați sau femei.

Eu aș zice că e despre multe lucruri cartea asta, însă mai puțin despre dorință. Este despre mult abuz în primul rând, relații nesănătoase, traume nerezolvate din trecut, care se revarsă și se manifestă în plan erotic, dar care rareori au de-a face numai cu acesta. Control, dorință de validare, depresie chiar – lucruri care conduc protagonistele spre excese legate de sexualitate și alegerea relațiilor nepotrivite (care le fac mai mult rău pe termen lung).

Să nu fiți pudici, lectura e destul de explicită. Nu asta ar fi problema, însă eu una nu simt că am ajuns la miezul problemelor, după ce am citit cartea asta, care se încheie destul de brusc și fără prea multe concluzii sau rezolvări. Concentrându-se frecvent pe explozivul detaliilor erotice, mi se pare că ratează uneori esența.

Nu mi-aș permite să spun că e o tratare supeficială a temei, de altfel foarte interesante, de la care pornește, dar pe mine nu m-a cucerit per total.

2,5 / 5

„Pe pământ suntem strălucitori o clipă”, Ocean Vuong

Ocean Vuong
Foto: Mengwen Cao pentru The Atlantic

Cartea cu unul dintre cele mai frumoase titluri pe care le-am văzut în ultima vreme, scriitura lui Ocean Vuong, primul autor de origine vietnameză pe care l-am citit, începe promițător și curge frumos, în prima parte.

„Pe pământ suntem strălucitori o clipă” (editura Storia Books, traducere de Miruna Ioana Voiculescu) este povestea de familie relatată de Little Dog, care rememorează, ca adult, întâmplări și secrete până atunci trecute sub tăcere, sub forma unei scrisori către mama sa, care nu știe de fapt să citească.

E frumoasă dezvăluirea treptată a identității reale a fiului către mama sa, un sentiment pe care probabil că îl avem și noi uneori (sau în anumite porțiuni ale vieții) în propria relație cu părinții: că nu ne cunosc suficient, că nu știu realmente cine suntem, până în străfunduri. De altfel, relația celor doi este destul de complicată, marcată de abuz, boală, precum și de sentimentul dislocării și al fricii, odată cu sosirea în SUA ca imigranți.

Am apreciat stilul poetic și fluid al scriiturii, până când același stil a devenit puțin prea mult, după părerea mea, ca o formulă uzitată peste măsură până în final. Nu empatizez 100% cu laudele excesive aduse acestei cărți, însă este o lectură plăcută per total.

3,5 / 5

”Normal People”, Sally Rooney

Sally Rooney
Foto: Patrick Bolger pentru The Guardian

Sally Rooney e aproape de-o vârstă cu mine, însă, până la 30 de ani, e deja una dintre cele mai populare scriitoare contemporane, iar ”Normal People” (eu am citit cartea în engleză) are deja și o adaptare pentru televiziune (pentru Hulu).

La cartea ei am ajuns printr-o recomandare a unei prietene, care a luat titlul din lista lecturilor nominalizate la Man Booker Prize, și care mi-a făcut-o cadou spunându-mi că e ”easy like a Sunday morning”. Fără ca asta să însemne că e o carte simplistă, ”Normal People” are cu siguranță un stil accesibil și este destul de ușor de citit.

Povestea îi urmărește pe Marianne și Connel, doi adolescenți care încep o relație, în ciuda diferențelor evidente dintre ei: de la pasiuni până la stil de viață, statut social și chiar personalitate. E un fel de coming of age – în care cei doi se despart și se reîntâlnesc pe parcursul unor ani (fără ca vreodată să-și asume oficial relația), timp în care li se dezvăluie și probleme legate de abuz, bullying, trădare.

Personal, nu am fost captivată de lectură, ce poate să pară chiar ușor melodramatică pe alocuri și, poate cel mai rău lucru pentru mine, nu mi-a rămas în minte ca ceva memorabil.

Însă aș da o șansă și seriei TV.

3 / 5

„Acolo unde cântă racii”, Delia Owens

Delia Owens
Foto: Kokomo Tribune

În primul plan al acțiunii, într-un loc izolat de lume, Kya își începe viața într-o familie numeroasă. Însă, rând pe rând, frații ei pleacă, iar mama o abandonează unui tată aspru și abuziv. „Fata Mlaștinii” se vede singură în fața greutăților, dar și a privirii răutăcioase pe care cei mai mulți dintre localnici i-o aruncă, nevoită să facă față curiozității și intruziunii celorlalți în fața a ceea ce nu cunosc și nu înțeleg pe deplin.

„Acolo unde cântă racii” (editura Pandora M, traducere de Bogdan Perdivara) se transformă apoi, în al doilea plan al acțiunii, în roman-detectiv, când, în prezent, unul dintre bărbații zonei, popularul Chase Andrews, este găsit mort.

Oscilând între prezentarea unei vieți conectate profund la natură – cu descrieri ample de natură – și misterul unei morți care tulbură paradisul descris – și aduce la un loc speculații, procese, polițiști, avocați –, cartea a ratat un lucru important, după părerea mea: încercând prea tare să te convingă de o ipoteză, devine evident care e adevărul din twist-ul de final.

Stilul în care e scrisă și miza prea puternică pe răsturnarea de situație pe care am putut să o anticipez – nu m-au convins, în cele din urmă.

2 / 5

Foto din interiorul articolului: Alexandra Enăchescu

Foto featured image: Laura Kapfer pe Unsplash

Foto slider homepage: Hitoshi Suzuki pe Unsplash

Ți-ar plăcea și...

Nu sunt comentarii

    Lasă un comentariu