Cinevacinema

[CONCURS] Muzica filmelor. Soundtrack-uri mişto din filme şi mai mişto

UPDATE: Concursul s-a încheiat. Câștigătoarele celor două invitații duble la concertul The Boxer Rebellion, All We Are și GOLAN sunt Marina Labau și Claudia Vlad. Felicitări!

Mulțumesc tuturor pentru participare și pentru piesele faine pe care mi le-ați arătat. 🙂

***

Nu ştiu despre voi, dar pentru mine un film sau un serial nou e întotdeauna şi un pretext să mai descopăr muzică (Shazam ALL songs!).

Şi mă amuz mereu că nu-s prea diferită de oamenii care comentează apoi pe YouTube la coloana sonoră: „Anyone else is here because of (insert-random-name-of-the-film)?”. Bineînţeles, dau eu din cap aprobator, mulţumită că sunt mulţi ca mine.

Soundtrack-urile de mai jos sunt doar câteva dintre cele care mi-au intrat în playlist de-a lungul timpului. Ele sunt şi-un pretext să trişez un pic şi să vorbesc şi despre filmele peste care se aşază. Le-am ales în aşa fel încât să acopere filme diferite, perioade diferite, genuri diferite. Aşa, pentru diversitate şi pentru că-mi place să-mi aduc aminte de piese pe care credeam că le-am uitat.

La final v-aşteaptă şi-un concurs inspirat de povestea asta (film/ serial + OST), premiat cu invitaţii duble la un concert mişto cu-o trupă care are muzica pe coloana sonoră a multor seriale cunoscute: The Boxer Rebellion. 🙂

A ghost story (2017, dir. David Lowery)

Eram curioasă unde poate să te ducă un film în care Casey Affleck joacă o fantomă – şi nu orice fel de fantomă, ci una înfăţişată în sensul cel mai clasic al cuvântului şi imaginarului din popular culture: cearşaf alb, doar ochi la vedere. Hmm, dacă te-am pierdut deja, gândeşte-te că aşa mă simţeam şi eu, dar am zis să îi dau o şansă.

Reducerea filmului la ce-am spus mai sus e o greşeală însă. Am avut de-a face cu unul dintre cele mai sensibile (şi triste) filme pe care le-am văzut anul trecut: o poveste despre pierdere, despărţire, doliu şi, în cele din urmă, mers mai departe. O ea (Rooney Mara) îl pierde pe el (Casey Affleck), iar el se întoarce ca fantomă în casa în care au locuit împreună. Ea suferă, mănâncă o plăcintă întreagă într-una dintre cele mai dureroase şi lungi scene pe care le-am văzut în cinematografie, apoi îşi reconstruieşte viaţa încetul cu încetul şi pleacă.

Dar el rămâne pe loc, în secole şi secole de singurătate, în casa în care multe alte familii vin şi pleacă, generaţii şi generaţii se schimbă, îşi găsesc refugiu temporar şi apoi fug.

E în natura noastră să uităm şi să fim uitaţi. Dar uitarea e, astfel, o eliberare şi-un blestem în acelaşi timp. Iar filmul ăsta nu mi se pare că e despre altceva decât despre condiţia noastră umană – făcută să nu reziste nici măcar pe retina celor care ne-au îndrăgit cel mai mult.

Trebuie să mai ştii că filmul abia de are câteva replici în cele 90 de minute, dar tăcerea e acolo cu un scop. La fel şi piesa asta care mi se pare că exprimă toată tristeţea celor uitaţi şi a celor care au fost forţaţi să meargă mai departe. M-a bântuit o bună perioadă după vizionarea filmului.

 

One more time with feeling (2016, dir. Andrew Dominik)

Da, ştiu, trişez puţin vorbind despre soundtrack-ul unui film care îl are în centrul lui pe unul dintre cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor, Nick Cave. De fapt, filmul ăsta e muzică de la un cap la altul.

One more time with feeling e numele documentarului foarte intim şi personal care, la fel ca A ghost story, se întâmplă să fie tot despre pierdere şi cum îţi revii din ea. Mai exact, e vorba despre pierderea fiului de 15 ani al lui Nick Cave, mort după ce a picat în gol de pe o stâncă.

Filmat alb-negru, documentarul e o probă de vulnerabilitate în primul rând. O rană deschisă arătată tuturor, ca un mod de a-ncerca să-nţelegi de ce se-ntâmplă uneori lucruri stupide şi aberante, dar care te schimbă complet ca om într-o fracţiune de secundă.

De-a lungul întregului film, Nick Cave cântă piesele de pe albumul One more time with feeling. Şi îţi vine să plângi, să râzi şi să te bucuri, totuşi, de viaţă.

 

Youth (2015, dir. Paolo Sorrentino)

Înainte să facă deja popularul serial The Young Pope pentru HBO, Paolo Sorrentino a făcut mai multe lungmetraje şi, dintre toate, Youth m-a atins cel mai puternic.

Temele pe care le alege Sorrentino se învârt în general în zona asta: bătrâneţe, memorie, frumuseţe, nostalgie. În Youth, doi prieteni artişti, unul compozitor, celălalt regizor, se retrag într-o vacanţă în Alpi, prilej să-şi rememoreze viaţa, lecţiile, greşelile, nefericirile. Primul îşi doreşte să fie lăsat în pace, al doilea se chinuie să revină la succesul de altădată şi niciunul nu pare prea încântat de ce le-a adus trecerea timpului.

O reflecţie despre viaţă şi moarte dintr-un hotel luxos, din poziţia unor oameni despre care ai putea spune că „le-au avut pe toate” şi care, totuşi, sunt plictisiţi şi ascund nişte mari nelinişti.

Filmul lui Sorrentino e un spectacol în sine, de la cum e filmat la atmosfera pe care o induce muzica. David Lang, compozitorul coloanei sonore, a primit şi o nominalizare la Oscar pentru piesa de mai jos, „Simple Song #3”.

 

Oldboy (2003, dir. Chan-wook Park)

Cred că Oldboy nu mai are nevoie de vreo prezentare. Parte din trilogia despre răzbunare e regizorului coreean Chan-wook Park (cunoscut şi pentru Stoker, The Handmaiden), Oldboy e deja un cult movie care şi-a câştigat popularitatea în stilul consacrat al cinematografiei asiatice: violenţă, poveste imprevizibilă şi-un plot twist probabil des menţionat în cărţile despre cum se fac thrillere reuşite.

Pe lângă meritele evidente ale filmului, n-o să uit vreodată piesa asta de pe coloana sonoră, care e şi cea care însoţeşte punctul culminant al producţiei.

 

Blue Velvet (1986, dir. David Lynch)

David Lynch e o dragoste veche a mea. Şi nici n-avea cum să nu-şi aleagă el însuşi cele mai interesante coloane sonore, dată fiind pasiunea lui pentru muzică şi piesele pe care el însuşi le-a lansat de-a lungul timpului.

E greu să povesteşti filmele lui Lynch în general. O combinaţie de lumi imaginate, vise ciudate, fantasme care ies la suprafaţă. Mai aruncă şi o crimă misterioasă şi aproape-ai descris Blue Velvet. Aproape.

Şi-aşa am rămas eu în minte cu piesa lui Roy Orbison, In dreams, pe care n-am cum s-o mai ascult fără să-mi aduc aminte de Isabella Rossellini, Kyle MacLachlan şi toate celelalte personaje, care mai de care mai ciudate din Blue Velvet.

***

V-am arătat câteva soundtrack-uri care mi-au plăcut, în ideea că o să mi le împărtăşiţi şi voi pe ale voastre. De ce? Pentru că am de oferit, împreună cu cei de la Pure Indie Entertainment, două invitaţii duble la concertul The Boxer Rebellion, de pe 16 martie, din Fratelli.

Muzica britanicilor de la The Boxer Rebellion a fost validată ca soundtrack în unele dintre cele mai cunoscute seriale: NCIS, Grey’s Anatomy, The Vampire Diaries, Shameless sau One Three Hill.

Întrebarea-i simplă: care e piesa care vă place cel mai mult şi de pe coloana sonoră a cărui film sau serial face ea parte? Poate fi absolut orice piesă + film/ serial vreţi voi. Lăsaţi-mi răspunsul vostru în comentarii la acest articol şi, pe 10 martie, anunţ cei doi câştigători care se vor bucura de bilete la concert.

Evenimentul Do it your way – One night music festival este powered by Colorista, de la L’Oréal Paris. Line up-ul concertului îi numără şi pe cei de la All We Are şi Golan.

Ne vedem acolo. 🙂

Featured image: Jack Hamilton pe Unsplash

Ți-ar plăcea și...

26 Comentarii

  • Reply
    Beatrice Mituleci
    27/02/2018 at 20:13

    Laura Marling – What he wrote din filmul On body and soul. 🙂 Las și un link: https://m.youtube.com/watch?v=rPkNf_U92i8

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:11

      🙂 On body and soul ftw. :)) Știu ce zici, și mie-mi place piesa.

  • Reply
    Andreea
    27/02/2018 at 21:55

    La fel ca tine, unul dintre motivele pentru care ma uit la seriale/filme e sa-mi mai imbogatesc playlistul muzical.
    Pentru mine, tunefind.com e “Shazam”-ul.
    Cea mai recenta descoperire este Gogol Bordello – Through the Roof ‘n’ Underground din Wristcutters: A Love Story (2006), film revazut a doua oara. La prima vizionare, acum multi ani, eram atenta la altceva si nu a ramas cu mine melodia. Acum as folosi-o cu siguranta in soundtrack-ul din filmul vietii mele. ^___^

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:15

      Aaaa, ce film (straniu, parcă, din ce-mi aduc vaaag aminte), da. Nici eu nu reținusem piesa, mersi.

  • Reply
    Irina
    27/02/2018 at 23:29

    De multi ani, raspunsul meu la intrebarea asta e Down in Mexico, din Death Proof.
    https://youtu.be/c16rihlXHFA

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:09

      Ha, mișto piesa. Sper să ajung și la film curând, pe-ăsta l-am ratat de la Tarantino. Mersi!

  • Reply
    Dana
    28/02/2018 at 12:57

    Tare bine pica articolul pe vremea asta! Si tare bun blogul, il urmaresc si imi iau notite cu ce sa mai citesc/privesc 🙂
    Si piesa Cold Little Heart din Big Little Lies https://www.youtube.com/watch?v=nOubjLM9Cbc

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:07

      Da, tare mișto cam tot ce-am auzit prin Big Little Lies. Mersiiii mult pentru gânduri.

  • Reply
    Noa
    28/02/2018 at 16:55

    Primul gand a fost the Damien Rice – Blower’s Daughter din Closer. 🙂

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:15

      <3

  • Reply
    Cristina
    28/02/2018 at 21:06

    Piledriver Waltz by Alex Turner din filmul Submarine, unul dintre filmele mele preferate. 🙂

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:06

      <3

  • Reply
    Vlad
    01/03/2018 at 00:25

    Eu m-am gandit la Pixies – Where is my mind (Fight Club): https://www.youtube.com/watch?v=mvL3a9XibBs

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:04

      Classssssic stuff. Good, mersi.

  • Reply
    Claudia V
    01/03/2018 at 13:26

    CALL ME BY YOUR NAME: https://www.youtube.com/watch?v=6jOokMEceR4&t=1896s <3 <3 <3

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:01

      YEEESSS! 🙂

  • Reply
    Costin
    01/03/2018 at 13:34

    Beatles – Revolution – varianta din Across the universe [http://www.imdb.com/title/tt0445922/]

    https://www.youtube.com/watch?v=72jK7qzdXDc

    🙂 BONUS din acelaşi film: Strawberry Fields Forever (https://www.youtube.com/watch?v=n79B3FHi0Fs)

  • Reply
    Anda S
    02/03/2018 at 19:35

    Salutare! eu las aici coloana sonora, varianta live session studio, a serialului “Big little lies”. Piesa asta muzicala absolut formidabila este interpretata de Michael Kiwanuka – Cold little heart si pe mine efectiv ma unge pe suflet. https://www.youtube.com/watch?v=FngDSOuCNAA

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:00

      Sună tare bine, mulțam pentru varianta asta!

  • Reply
    Laura Marinescu
    03/03/2018 at 15:45

    Mi-am amintit de Choices (Yup) de E-40 din American Honey -> https://www.youtube.com/watch?v=ajVSMZVGO5U

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 20:03

      Ce tare. Acum mi-am adus și eu aminte și de film cu ocazia asta. Mulțumesc.

  • Reply
    Marina Labau
    03/03/2018 at 16:29

    M-am gandit la Eddie Vedder, coloana sonora a filmului Into the Wild
    https://www.youtube.com/watch?v=ouANEo2w0Pg

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 19:58

      Daaa, love, love, love – pentru ce-a făcut Eddie Vedder în Into the Wild. Nici nu știu ce piesă îmi place mai tare. 🙂

  • Reply
    Marius M.
    06/03/2018 at 17:41

    Piesa “If You Run”, difuzata in filmul “Going the Distance”.

    • Reply
      Alexandra
      06/03/2018 at 19:54

      Deci chiar The Boxer Rebellion. Nice! 🙂

  • Reply
    Ana-Maria
    07/03/2018 at 14:16

    Mi-am amintit de “One more kiss, Dear” – Vangelis din Blade Runner 🙂
    https://www.youtube.com/watch?v=aSiU1T_w0-8

Lasă un comentariu