Cinevacinema

Un SF, un rom-com și o comedie neagră intră într-un bar…

Dacă la capitolul cărți, îmi trasez niște repere din care nu prea ies cu lecturile, la seriale lucrurile sunt mai relaxate. De-asta ajung să văd tot felul de genuri, iar diversitatea lor mă miră și pe mine câteodată.

Așa că, fără alte introduceri, un SF, un rom-com și o comedie neagră intră într-un bar…

Altered Carbon (2018 -)

Abia așteptam să văd Altered Carbon de când am auzit pentru prima dată de el. Speram să regăsesc în el măcar puțin din universul Black Mirror și îmi plăcea foarte mult premisa – ideea că, într-un viitor îndepărtat, oamenii își pot transfera conștiința dintr-un corp în altul și pot ajunge astfel să-și prelungească existența.

Dar de-aici până la ce a ieșit, de fapt, e cale lungă. Altered Carbon excelează prin violență, sex, rezolvări puse cu mâna, personaje introduse fix la mijlocul sezonului (dar de care depinde toată intriga), replici repetitive, dialoguri goale. Și de la capăt: violență, sex… Totul împachetat într-un spectacol „cu de toate”, care să placă tuturor: clone, tortură în realitatea virtuală, oameni aproape nemuritori, femei fatale, corpuri schimbate ca șosetele (pentru că ele sunt doar un vehicul și nimic mai mult), crime nerezolvate, tabere de revoluționari, soldați cu puteri supraomenești și multe altele.

Serialul a fost, pentru mine, un prilej de entertainment destul de facil, spectaculos în realizare, e-adevărat (și, probabil, în bugetele de producție), dar destul de fără miză per total. M-am surprins de mai multe ori râzând zgomotos de nefirescul și rezolvarea anumitor scene, că aproape aș putea spune că măcar m-am distrat (trist e că nu asta mi-am dorit de la acest serial).

Mi se pare ironic (și am citit asta apoi la mai mulți dintre cei care s-au uitat la primul sezon) că personajul meu preferat întruchipează un robot pe nume Poe (un fel de sosie robotizată a lui Edgar Allan Poe), care are mai mult suflet, umor și carismă decât toate celelalte personaje la un loc.

via GIPHY

Poate pentru pasionații de SF-uri și filme de acțiune concentrate mai mult pe glam-ul luptelor, universurilor imaginare cu propria lor logică internă și decorurilor high-tech, Altered Carbon stă-n picioare. Dacă te-aștepți sau cauți mai mult de-atât, serialul s-ar putea să ți se pară (și ție) o dezamăgire.

 

Lovesick (2014 -)

Mi-am căutat un feel-good movie de ceva timp încoace. Într-o perioadă în care tot abandonam seriale și nimic nu mai reușea să se prindă de mine pentru mai mult de două-trei episoade, am auzit de Lovesick.

Lovesick nu e un serial nou (a început în 2014), dar pentru mult timp nu prea s-a vorbit despre el, în principiu și pentru că avea un alt nume: Scrotal Recall. Da, e cam greu să te lauzi în stânga și-n dreapta că te uiți la… Scrotal Recall, pot să empatizez cu povestea asta. Așa că sitcomul britanic, recent rebotezat cu un nume mai inspirat și cu un sezon proaspăt chiar la începutul anului, a început să atragă din ce în ce mai mult atenția presei.

Lovesick e povestea lui Dylan, care, aflând că are chlamydia, se grăbește să ia legătura cu toate fostele lui prietene, ca să le spună că poate-ar fi cazul să se testeze și ele. Da, știu, până acum sună ca povestea foarte slabă a tuturor comediilor răsuflate din anii ’90. Dar nu e chiar așa până la capăt. Fiecare episod e centrat pe relația lui Dylan (Johnny Flynn) – mai scurtă sau mai lungă – cu femeile din trecutul lui și, între toate aceste rememorări, pe căutările obișnuite ale unei iubiri reale și pe relația lui cu cei mai buni prieteni: Luke, Evie și Angus.

Sursă foto: http://metro.co.uk

 

Dacă Evie (Antonia Thomas) vi se pare familiară, ei bine, ați mai văzut-o și în Misfits UK. Dacă Luke (Daniel Ings) vi se pare la început un fel de Barney din How I Met Your Mother, mai aveți răbdare, nu e chiar menit să reprezinte doar o tipologie grosieră. Și dacă tot serialul vi se pare că ar fi vreun stereotip, lucrurile se mai așază pe parcurs, când dialogurile devin mai bogate, mai subtile, iar întrebările ceva mai mari: când știi că realmente l-ai întâlnit pe cel cu care să-ți petreci tot restul vieții (și cât de înfricoșător sună treaba asta de multe ori)? Cum evoluează prietenia în iubire? Cât de greu e să fii într-o relație, până la urmă?

Un rom-com surprinzător pentru mine în cele trei sezoane apărute până acum.

 

The End of the F***ing World (2017 -)

Sunt sigură că știți deja câtă vâlvă s-a făcut în jurul acestui serial. O etichetă de 100% fresh pe Rotten Tomatoes a făcut înconjurul Internetului, când The End of the F***ing World abia apăruse.

Am început serialul cu o sprânceană ridicată, trebuie să recunosc. Și cu povestea-n minte, care sună cam așa: James (Alex Lawther) e un adolescent care pare să aibă tendințe și instincte criminale; descoperă de mic că îi place să chinuie animalele și se gândește să-și testeze ipoteza conform căreia se crede psihopat. Așa că vrea să treacă la „următorul nivel”: să o ucidă pe Alyssa (Jessica Barden), și ea o adolescentă cu destul de multe probleme, o mamă care nu o bagă în seamă și un tată cu desăvârșire absent. Match made in heaven. Cei doi își iau tălpășița și fug de-acasă împreună, într-o încercare de rebeliune-eliberare de lumea adulților.

Așa începe un road movie combinat cu o atmosferă de anii ’80, cu o estetică de film indie și un umor negru subliniat de discrepanța dintre ce spun și ce gândesc realmente personajele. Foarte plăcută ochiului și urechii (serialul are un soundtrack excelent), povestea evoluează într-o altă direcție decât premisa, care e oarecum înșelătoare, și devine un Bonnie & Clyde adolescentin, cald, emoționant, în care personajele descoperă lucruri noi despre ele și despre lumea din jur. Lume care e plină de adulți care dezamăgesc, de psihopați reali și de adevăruri complicate.

În tot haosul, se creează o legătură frumoasă între James și Alyssa, interpretați de niște actori talentați și foarte expresivi.

Nu știu ce să zic de aprecierile largi pe care le-a primit serialul, dar e cu siguranță de văzut și decis pe cont propriu.

Iată aici o bucată din minunăția de soundtrack.

***

Un SF, un rom-com și o comedie neagră intră într-un bar. Barmanul le oferă câte un bingin’ tonic. 😊

Ce urmăresc acum (se pare că repet amestecarea genurilor, cu două seriale la limita dintre comedie și dramă și un SF):

Revin cu impresii. 🙂

Sursă featured image și imagine din articol: Charles Deluvio 🇨🇦 pe Unsplash

Sursă foto slider: Jens Kreuter pe Unsplash

Ți-ar plăcea și...

1 Comentariu

Lasă un comentariu