Nu vă mai zic cum am făcut ce-am făcut și tot în Grecia am ajuns, nici nu mai contează, motive să revii aici sunt cu duiumul.
Noi suntem la episodul al treilea din serialul „Grecia, dragostea mea și destinația preferată a zilelor mele de concediu”, iar când zic „noi” – mă refer la un grup care-a ajuns la fantasticul număr de 11 oameni. Asta ca să știți din start contextul; noi ne-am dat seama că e o variabilă importantă pentru orice loc în care-ajungi în vacanță și pentru orice impresii pe care ți le faci despre destinația respectivă (să se noteze din nou subiectivismul extrem al acestui articol).
Deci, după o minunăție de Lefkada și o Kefalonia la înălțime, de data asta am bifat Zakynthos. Adică o destinație ceva mai populară (printre turiști în general, printre români în mod special) și mai zgomotoasă din litoralul grecesc.
Am zis că nu ne speriem de zvonuri – noi preferând locurile ceva mai liniștite și retrase – și i-am dat înainte cu veșnicul „să vedem, să vedem, să vedem ce-o să iasăăă”.
Și uite cu ce-am rămas. Nu vă panicați, pe lângă povești personale mai mult sau mai puțin amuzante, am adunat și câteva recomandări la capitolul mâncare, plaje, activități posibile etc.
# Grecii sunt cel mai relaxat popor de pe pământ și cu asta basta
Ar fi bine să te împaci cu gândul ăsta, dacă vrei să-ți priască orice fel de experiență în Grecia. Noi ne-am convins încă o dată de concluzia asta la care-am ajuns acum mai mult timp, când ne-am dat seama că, uneori, mai mănânci și ce au chef oamenii să gătească în ziua respectivă.
Prea vrei meniuri, fonfleuri, pretenții, nene! La vecinii de peste drum – adică la birtul lângă care am fost cazați – am mâncat souvlaki. Nu neapărat că asta am fi vrut, ci doar asta aveau. Și „cel mai bun vin din câte există”, un vin de casă, ceva depaaarte de orice fel de vin știți voi de pe la noi (ți se strepezeau dinții de la prima picătură). Dar am mâncat și am băut și, știți cum e, pofta vine mâncând și în durere e plăcere. Cam așa au funcționat lucrurile și pentru noi când n-am avut de unde alege.
Am avut parte și de experiențe foarte foarte bune cu mâncarea – tot la noi în sătucul de 200+ oameni în care-am fost cazați (Kiliomenos, for the reference), la Ampelostrates, unde, într-o grădină cu cel puțin zece pisici și niște câini superbi, am mâncat cele mai bune tapasuri grecești de vreo trei ori în 10 zile, încât învățaserăm și meniul pe de rost.
Un alt restaurant pe care îl recomand este Selene din Agios Leon, unde ești întâmpinat cu porții cinstite și cele mai bune Zakynthian eggs sau Mountain pizza.
Aș mai adăga pe lista de mâncare bună pentru turiști pofticioși și pretențioși:
- El Sueno – unde gusturile și felurile de mâncare erau ceva mai occidentale (adică găseai și burgeri, și paella, și pizza, dacă oftai după ele în zile bune în care mâncasei doar tsatiski, saganaki și salată grecească);
- Keri Taverna – unde mănânci ca la greci acasă și cu vedere spre mare;
- Michalis Tavern – unde am mâncat cel mai mare platou cu pește și fructe de mare și ne-am bucurat de-un apus tare frumos și niște culori superbe.
# Izolare, izolare, dar să știm și noi pe ce drumuri o apucăm spre plajă
Adică așa am fi vrut și noi să iasă treaba. În căutarea celor mai frumoase plaje însă, trebuie să mai și suferi; deși, retrospectiv, ne-am fi dorit tare ca niște turiști binevoitori să fi lăsat două vorbe pe undeva pe marele Internet despre experiențele nu tocmai prietenoase de mers cu mașina spre anumite locuri.
Așa că, dragi cetățeni care se documentează înainte să apuce pe drumurile de insulă grecească, aveți grijă. Spre plaja Porto Vromi nu e de mers cu mașina, dacă nu vrei să-ți lași ambreiajul mărturie a faptului că „ai fost acolo și ți-a plăcut” („știu de la un prieten”, nu că era cââât pe-aci să fim victime sigure ale unei astfel de aventuri nebune).
Altfel, plajele din Zakynthos sunt muuulte și pentru toate gusturile – mai cu nisip, mai cu stânci, mai cu sulf, mai frecventate și mai puțin. De data asta, gândul mi-a rămas la:
- Porto Roxa – unde, pentru 3 euro, am stat pe șezlong toată ziua și am privit marea de la înălțime. De aici e loc și de sărit, dacă sunteți pasionați de senzații extreme sau doar de luat sare în ochi și în gură;
- Porto Limnionas – unde e destul de aglomerat, dar asta numai pentru că porțiunea în care poți realmente să-ți întinzi un prosop sau o rogojină e și ea cam strâmtă și în general formată tot din niște construcții din beton, care par a fi niște ruine. Arată mai bine decât descriu eu lucrurile aici, credeți-mă pe cuvânt sau uitați aici;
- Makris Gialos – o plajă liniștită, nu foarte mare, în care e plăcut să-ți petreci o zi întreagă și să-ți încarci bateriile de la colindat toată insula (pentru că da, noi cam asta am făcut prin Zakynthos);
- Navagio – cum ar fi să nu o adaug pe lista asta, nu? Adică lumea bate drumul (cu taxi boat, că altfel n-ai cum) până-n Zakynthos special pentru ea și eu să zic altfel? Da, e frumos, da, apa e minunată, da, culoarea turcoaz e la locul ei, da, stâncile sunt impresionante. Da, au avut loc cutremure pe-aici și nu a fost deloc plăcut. Și da, e și o epavă răsturnată fix în mijlocul plajei, unde poți să faci poze. Multe.
Ocoliți Marathias Beach, asta dacă nu vreți să mirosiți intens petrolul din apă sau, dacă totuși vă încumetați să vă bălăciți, nu vreți să rămână pe voi și la 3 zile după ce ați făcut duș.
Zakynthos-ul pare că excelează la capitolul plaje cu țestoase (protejate!), deci ai grijă pe unde calci la: Marathonisi Turtle Island (unde ajungi doar cu taxi boat) și la Daphni Nesting Beach.
# În insule, e cel puțin palpitant să mergi pe ATV-uri și în mașini de teren
Se știe: insulele pun ceva probleme de deplasare cu mașinile mai mari (cum a fost cazul nostru, cu un van de 8+1 locuri). Te trezești deodată pe o străduță îngustă, de te întrebi dacă nu cumva trebuie să treci prin curtea cuiva ca să ajungi unde îți arată Maps-ul. Sau te trezești că vrei să dai înapoi, ca să faci loc unei alte mașini, și-n dreapta e hău și niciun parapet și te gândești „hai că e loc totuși, o să fie bine” (suspaaaans!). Spoiler: a fost bine. 😊
Așa că la un moment dat am lăsat deoparte van-ul și ne-am înhămat la ceva diferit: un tur de insulă cu ATV-urile și o mașină de teren decapotabilă (Suzuki Jimny, pentru cunoscători).
Dacă aveți de gând să vă dați pe ATV zi de vară până-n seară, fiți drăguți și puneți ceva pe voi – adică luați-vă și haine mai de Doamne-ajută, că altfel o să faceți frigul. Iar cu Jimny-ul, aveți grijă de unde-l închiriați, să nu primiți unul care-a văzut multe și a parcurs și mai mulți kilometri și s-ar putea să fie nevoie de niște forță să-l controlați din volan.
Altfel, toate bune, ne-am distrat. Iar experiența asta ne-a permis chiar să vedem toată insula și să o luăm pe drumuri mai puțin bătătorite.
# Apusuri ca la Marea Ionică nu o să mai vezi
Fac grecii ce fac, dar le au cu apusurile. Mai ales că au și un loc dedicat pentru așa ceva, fix deasupra faimoasei Navagio Shipwreck (Shipwreck View Point). Până acolo, ți se pare că bați păduri întregi, dar panorama merită în final.
Nu mai zic de restaurantele nenumărate care îți promit vederi generoase spre apusul vieții tale. Dintre toate, noi am ales priveliștea din Michalis Tavern (din Kampi), unde e într-adevăr spectaculos să mănânci în timp ce te uiți la apă și la cer.
# N-ai fost pe insulă, dacă nu faci și (cel puțin) o călătorie cu barca
La noi, mini-călătoriile cu barca au devenit o activitate preferată încă din excursia în Muntenegru.
De data asta, am bifat chiar două: una spre Porto Vromi (da, acel Porto Vromi în care cu mașina nu am reușit să ajungem), Navagio și Keri Caves și a doua spre Marathonisi Beach și Blue Caves.
Mare cât vezi cu ochii, dacă ai noroc – o țestoasă uriașă, stânci printre care treci cu barca de te gândești de două ori dacă o să încapi realmente, baie sărind direct de pe puntea vasului; ce să nu-ți placă?
***
Per total, trebuie să fiu sinceră: Zakynthos nu m-a impresionat la fel de mult ca celelalte insule grecești în care am fost. Plus că am observat o reală problemă cu gunoiul pe care o au grecii aici – neplăcut să vezi tomberoane pline peste tot pe drum și în preajma plajelor.
La asta s-au adăugat niște peripeții și o cazare înșelătoare (în care fiecare pas și fiecare scârțâit se auzeau în toată casa), cu vecini neprietenoși (ce ne cam dădeau stingerea de pe la 11 noaptea), cu o cheie trasă pe caroseria maşinii de vreun vecin duşmănos sau de un preot supărat că am parcat prea aproape de clopotniţă, care au adăugat ceva disconfort excursiei.
Cum spuneam la început, ne-am convins încă o dată că ne plac destinațiile ceva mai… intime și izolate, în care-avem loc să ne desfășurăm și în general cu puțini oameni în jur. 😊
Dar de amintit sigur ne-o vom aminti ceva timp.
Yamas!
—
Foto articol: Alexandra Enăchescu și Alin Boeru
Nu sunt comentarii