Umblet

Ce poți să faci în Sfântu Gheorghe (Delta Dunării)

…în afară de răspunsurile evidente – plajă, baie sau pur și simplu nimic, doar să stai și să te bucuri de liniște –, atunci când am dat eu o simplă și rapidă căutare pe net legat de ce e prin Sfântu Gheorghe (județul Tulcea, nu Covasna, că despre al doilea sunt destule articole), n-am găsit prea mult material.

Nimic de speriat, însă. La fața locului, sătucul din Deltă nu te lasă să te plictisești, mai ales dacă se întâmplă să-l vizitezi fix în timpul Festivalului de Film Anonimul, așa cum a fost cazul nostru.

Dar să vedem ce e de explorat în acest colț care pare uitat de lume (și la capătul lumii, căci la el se ajunge numai cu barca).

Mănâncă la localnici

Povestea cu mâncatul în Sfântu Gheorghe sună cam așa: în general, se mănâncă la localnici. Asta nu doar pentru că mâncarea ieșită din mâinile lor e delicioasă și mult mai aproape de specificul locului (o să vii acasă spunând că nu-ți mai trebuie pește juma’ de an, dar în Deltă o să mănânci pe săturate, pe specii și feluri, de-o să le-ncurci numele), dar și pentru că opțiunile de restaurante sunt limitate.

Le-am numărat pe degete: ai faimosul și imensul complex Green Village (unde te poți și caza), cu al său restaurant cu prețuri pe măsură, un împinge-tava pe nume Cherhanaua Veche (unde, dacă vii prea târziu, mănânci ce mai rămâne de peste zi) și un al treilea restaurant – Delta Marină –, singurul în care mai găsești și altceva decât preparate pe bază de pește, dacă la un moment dat nu mai poți sau pur și simplu nu ești fan.

Plus că mic-dejunul se servește până la maximum ora 10:00 peste tot prin restaurantele publice, deci rise and shine, n-o să poți dormi chiar pe săturate dacă mai vrei să și mănânci decent de dimineață.

Acestea fiind precizate, soluția cea mai la îndemână și cea mai prietenoasă este să-ți rezervi mesele la localnici – fie cei la care ești cazat, cum a fost pentru noi, fie la alții de care auzi prin sat și prin vecini –, iar aici „comanda” trebuie să fie fermă și ora fixă, pentru că se gătește special pentru tine, proaspăt, în fiecare zi.

Altfel, poftă să ai și fler, să deosebești păstrăvul de somn, somnul de biban, bibanul de șalău și tot așa (să mă ierte cei versați într-ale peștelui, pentru restul muritorilor de rând e mai greu să îi identifice ferm).

Plimbă-te prin Green Village

Reperul absolut în Sfântu Gheorghe în materie de cazare și alte activități conexe este Green Village, un complex măăăăricel, dotat cu piscină, spa, zonă de masaj, restaurant, hamace… și asta-i doar ce-mi amintesc la prima mână. Aici sunt cazări pentru toate gusturile și buzunarele – de la vile la apartamente și chiar o zonă de camping.

Aici e și toată agitația din timpul Festivalului de Film Anonimul. Cinematograful e tot în incinta complexului, iar seara, proiecțiile au loc în aer liber.

Ce e bine e că nu doar cei cazați în Green Village pot avea acces aici, ci oricine vrea să intre din exterior se poate plimba și poate servi masa la ei sau se poate odihni într-un balansoar, fără să-l ia nimeni la rost sau la verificat. Facilitățile sunt destinate publicului larg.

Mergi să vezi filmele de la Anonimul

Vizita la Sfântu Gheorghe ne-a fost prilej și de văzut filme în cadrul Anonimul16.

Deși am ratat majoritatea proiecțiilor pe care mi-aș fi dorit să le văd (Monștri, La Gomera, The Dead Don’t Die), pentru că au fost proiectate în prima parte a festivalului, iar noi am ajuns abia de miercuri, am notat câteva titluri care mi-au plăcut:

  • The Call, r. Anca Damian, un scurtmetraj foarte frumos din punct de vedere estetic, care dramatizează moartea unei mame și rememorează momente din viața acesteia prin alegorii redate cu tehnica stop-motion și nu numai;
  • Piggy, r. Carlota Pereda, care a primit și Premiul Publicului pentru cel mai bun scurtmetraj străin, o poveste despre cum răul naște rău, în cazul bullying-ului adolescentin;
  • Trofeul Tinereții, r. Răzvan Oprescu, adică motivul pentru care-am ajuns la Anonimul anul acesta cu grupul și în formula în care ne facem de obicei vacanțele. Din acest grup fac parte băieții de la Baia Băieților, care au produs singuri și fără niciun ajutor extern – un scurtmetraj despre o copilărie petrecută prin stațiunile balneoclimaterice cu bunicii și toate momentele alea pe care nu le-nțelegi pe deplin când ești mic, dar care te formează ca adult și de care ți-e dor peste niște timp. Scurtmetrajul a primit Premiul Publicului pentru cel mai bun scurtmetraj românesc, într-o competiție cu nume mari și deja cunoscute în industrie.

Urcă-te în trocarici până la plajă și-napoi

Poți bate la pas Sfântu Gheorghe de la un capăt la altul în vreo 20–30 de minute, să zicem. Sau poți, în zilele în care soarele bate un pic cam tare, să te urci în primul trocarici cu direcția „plajă”.

Cursa, indiferent de locul în care decizi să te oprești, costă 3 lei, iar trocariciul pleacă destul de des, imediat ce se umple.

Mersul cu trocariciul devine cu adevărat frumos atunci când, la apus, te întorci de la plajă spre sat și dai de-o gașcă de copii veseli, care vor să bată palma cu toți oamenii care le ies în cale. Și-atunci, nu fi și tu neprietenos, bucură-te și tu de bucuria lor.

Prinde apusurile

Nu știu care-i treaba cu apusurile din Deltă, dar au ele o lumină care cade altfel. Am prins apusul de pe un ponton într-o sâmbătă în care mă întrebam cum o arăta viața oamenilor care stau zi de zi aici, dar și în punctul de vărsare al Dunării în Marea Neagră.

Nu mai trebuie să zic că, în ambele cazuri, priveliștea a fost spectaculoasă.

Altfel, mai e bine de știut că plaja din Sfântu Gheorghe e și ea la o distanță de vreo 5 minute cu trocariciul de Green Village. Drumul poate fi parcurs și pe jos – am văzut mulți oameni care se încumetau să facă asta –, dar ploile lasă în general niște bălți destul de mari și poate fi neplăcut să te mai cari și cu bagaje după tine.

Plaja este semi-amenajată – găsești și umbrele și șezlonguri, dacă ești amator de așa ceva, plus două baruri și ceva de mâncare –, dar apa a fost sloi în toate cele 4 zile în care am încercat să facem o baie cinstită (și valurile mari). Nu știu dacă a fost doar ghinionul nostru sau așa e de obicei în zona asta, dar înarmați-vă cu ceva toleranță la gradele mai scăzute.

***

Sfântu Gheorghe e o alternativă bună la Vama Veche, cea de care ne plângem că nu mai e ce-a fost; un sătuc izolat, în care te simți ca la bunici, dar ai și marea alături, dacă vrei să dai o fugă, un loc în care ai tot confortul în mijlocul naturii, dar ai parte și de sălbăticia satului, dacă o preferi.  

Foto: Alin Boeru și Alexandra Enăchescu

Ți-ar plăcea și...

Nu sunt comentarii

    Lasă un comentariu